joi, 22 decembrie 2011

Al cui fiu este Cristosul? (I)

    Din perspectiva cristologiei înalte de azi, Isus ar fi ridicat întrebarea pentru a atrage atenția asupra originii lui cerești - după tată. Dar din perspectiva modestă a evreilor sau a primilor creștini evrei? Care ar fi fost răspunsul scriptural la întrebarea lui Isus?
    Să ne amintim că Pavel a scris în sens adopționist că Cristosul, ieșit ”din sămânța lui David după carne”, este ”Fiu al lui Dumnezeu după spirit” (Rom. 1:3, 4). Aceste cuvinte nu ar lăsa loc diferențierii filiației în funcție de unul dintre părinți. Suntem provocați astfel să aruncăm o privire analitică asupra argumentului lui Isus, referitor la filiația lui Mesia. Matei consemnează dialogul:
    Pe când fariseii erau strânși la un loc, Isus i-a întrebat: "Ce gândiți voi despre Cristos? Al cui fiu este?" "Al lui David", i-au răspuns ei... (Matei 22:41-46)
    Răspunsul imediat a fost cel așteptat. Mesia descinde din David. Asta însemna pentru farisei atât filiația biologică cât și, mai mult, dreptul succesoral la tronul lui David. Putea fi greșită o asemenea interpretare tradițională?
    Și Isus le-a zis: ”Cum atunci David, în duh, îl numește Domn, zicând: "DOMNUL a zis Domnului meu: ”Stai la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale”?,
    A urmat o pauză de efect... Fariseii cunoșteau psalmii mesianici. Psalmul 110 era printre ei. Isus continuă spre concluzia evidentă:
    Deci, dacă David îl numește Domn, cum este el fiul lui?
    Mesia nu este un descendent al lui David! Trebuie să fi fost o argumentare neinterpretabilă, pentru că ”nimeni nu i-a putut răspunde un cuvânt”. Nu au existat obiecții imediate. ”Domnul meu” (adoni) era o expresie cunoscută în Vechiul Testament (195x), care stabilește categoric ordinea relației. În loc să fie mai mic, ca fiu al lui David, Mesia era mai mare, ca domn, adică ca suveran peste David.
    Întrucât și David era domn sau suveran, fiind rege (numit de alții adoni), Mesia este deci un rege peste rege, deasupra liniei de regi din Ierusalim, așa cum acești regi erau deasupra laicilor. Aceasta implică faptul că Mesia putea să nu descindă biologic din David sau, în sfârșit, că acest lucru nu era o condiție.
    Bine, acesta era argumentul, dar atunci cum era de înțeles clasica profeție mesianică despre ”Odrasla lui Isai”? Profetul scrisese cu secole înainte (Isaia 11:1):
    Apoi o Ramură va ieși din tulpina lui Isai și un Vlăstar din rădăcinile lui.
    În mod interesant, din aceste cuvinte se înțelege că Odrasla nu iese din David (rege), ci din Isai (ne-rege). Este un vlăstar ieșit direct de jos, de la rădăcină, ocolind linia regală deja crescută. Adică regalitatea lui Mesia se bazează pe Dumnezeu, (așa ca la David), nu pe dreptul dinastic (pe care l-a posedat Ionatan). În acest sens ”Isai” este un simbol profetic al lui Dumnezeu, din care crește noua regalitate, iar David (cel fără drept nativ la tron) un simbol al lui Mesia.
    La fel pare să indice Psalmul 2, unde Dumnezeu îl numește pe Mesia "regele Meu". Contextul indică un rege ales și instalat de El, după inima Lui, împotriva oricărei opoziții. Dacă nu are regalitatea succesorală, transmisă de un tată uman, atunci o are pe cea dată direct de Dumnezeu, în urma adopției ca fiu.
    ”Totuși eu am uns pe împăratul Meu peste Sion, muntele sfințeniei Mele... Tu ești fiul Meu; astăzi te-am născut. Cere-mi și-ți voi da popoarele de moștenire și marginile pământului în stăpânire” (v6-8)
    Sunt tot mai mulți erudiții care consideră în prezent expresia ”Fiul lui Dumnezeu” un titlu mesianic, cu originea în Psalmul 2. De altfel, în Evanghelii ”Fiul lui Dumnezeu” este folosit în apoziție evidentă cu titlul principal, Mesia. De exemplu, marele preot l-a întrebat pe Isus: ”Ești tu Cristosul, Fiul lui Dumnezeu?” (Matei 26:63). Așa cum am zice astăzi, în apoziție explicativă: ”Isus este Mesia, Cristosul”.
    Al cui fiu este Cristosul (II)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu